Saturday, January 14, 2012

"Ziua albă-mi tot spală / Ce nopţile scriu" (Leonard Cohen, Cartea Aleanului
         De asta eram atât de tulburată de dimineaţă: mi s-a întors dorinţa de scris. Mă descurcam atât de bine fără ea: dormeam multe ore în fiecare noapte - somn de nimfă, îmi recăpătam încrederea încet (mai demult am fost lovită-n cap de un ateu), de la o vreme îmi era tot mai greu de spus dacă e vorba de dorinţa de-un iubit sau de o ciocolată fină, făceam schimb de epistole cu un bărbat faimos, aveam nişte tabieturi (dimineaţa: periuţă de dinţi, cutiuţă fermecată cu cremă care face pielea numai armonie şi parfum, versetul din Scriptură, o poezie)... Dar s-au ivit oameni cu vieţi interesante şi trebuie să scriu şi eu pentru a făuri un sine - referindu-mă la tot ce e frumos şi veşnic, oferind lunii umerii de argint... 

1 comment:

  1. spune-mi: când se amestecă frumosul cu binele, lacrimile zâmbetelor noastre ce fel de lacrimi sunt?

    ReplyDelete