Duminica seara se formează caracterul.

...şi apoi bunica s-a căsătorit pe la 22 de ani, făcuse facultate şi nu era înaltă. Avea păr cenuşiu şi tăiat drept, până deasupra umerilor subţiri ( pe atunci avea vreo 46 de kg ), ochi verzi şi mari (pleoapa stângă de la 60 de ani nu i se mai ridică veselă şi umbreşte lumea mea din ochii ei). Nimeni nu are ochi verzi ca ai ei, nici cele două fete, nici nepoatele (vreo 8), nici băieţii care zdrăngăneau pe vremuri pe scena de la căminul cultural cu nişte chitări electrice roşii. Si vineri chiar am ajutat-o pe bunica să spargă nuci, ne-am rănit mâinile acolo cu nucile şi am luat cu degetele vişine din compot...şi bunica mi-a mai zis povestea cu Războiul Mondial, cu evreii luaţi cu forţa, cu un student pe care l-a iubit şi de a cărui soartă nu mai ştie...şi mereu îi era teamă că mi-e frig, punea lemne şi coji de nuci în foc...şi apoi eu o iubesc pe bunica: se numeşte Maria şi obrajii îi miros a compot cald de mere!