Orga din faţă

Luna e imensă şi lumina nenaturală, ca şi o înserare de vară, când stăteam pe afară până nu mai erau umbre de care să fugim, mereu îmi amintesc de un câine de la Unitatea militară lângă care locuiam atunci, o fată cu păr drept ce hrănea câinele cu ingheţată “Panda” , de nişte gemene pe care mereu le confundam pentru că mâncau la fel de mult pepene verde, de un băiat rârâit cu care făceam schimburi de timbre (lui îi trebuiau numai cu animale, şi eu le luam pe cele cu picturi celebre), într-o vară a mai venit o verişoară de-a cuiva care ne-a învăţat un cântec despre nişte ţigănci ce plângeau atunci când câinii lătrau, de mere verzi pe care le mâncam înainte să aibă sâmburi, de eugenii şi dulciuri puţine într-o brutărie unde vânzătoarea avea un cuţit cu lama ciobită şi şuviţe blonde printre firele ei scurte…erau mulţi copii atunci şi stăteam toată ziua afară, uitam de foame, ne aminteam doar de desenul de la ora 7 cu Sailor Moon...televizoarele erau mereu defecte... Dacă te plictiseşti să mă sesizezi…să mă laşi să tac, să ne comparăm lungimea degetelor de la mâini, să lăsăm încăperea să se impregneze de parfumul merelor, să folosesc alte cuvinte – ale tale – să ne jucăm cu luminile şi să construim efecte noi...am sa dorm imediat si maine voi avea dinnou chef sa-ti scriu, da imi va fi teama ca exagerez ;)) si atunci am sa astept pana scrii tu, totusi sa nu simti asta o datorie…