E octombrie așa pe sfârșit. Ești nespus de fericit. Toată săptămâna nu am cu cine să râd. Mi-au pierit cântările (adică nu mai fredonez în timp ce deretic prin casă). Nu mi-a pierit, în schimb pofta de mâncare.
Vinerea întotdeauna trec prin gări. Într-una dintre ele văd un tip în boxeri pe un scuter (venise la gară după o iubită înfofolită - e octombrie).
Fata din camera alăturată plânge înainte de logodnă. O aud seară de seară. Plânsul ei intră pe geam. A plouat toată săptămâna. Umbrelele sunt fabricate prost, e cerere prea mare. De cum cad primii stropi, în toate vitrinele răsar umbrele de vânzare. Vânzătorii de umbrele se roagă pentru ploaie. Și agricultorii. Și eu! Vreau să plouă și să dorm în clinchetul ploii.
Nu-mi cere să fiu coerentă. Nici tu nu ești coerent cu fericirea. Și apoi, mi-am pierdut deprinderea. Am citit mult - mă tem să nu-mi scape fraze din cărți.