Prima seară la cursul dlui. Haplea, la care merg chemată de G., este o incursiune fără teamă în mistică, aşa cum îi place d.lui profesor să spună, mistica aceasta care se regăseşte în simbolul celui de-al patrulea braţ al râului ce iese din grădina Eden, adică Eufratul. Acest râu al misticii este cel care seacă în viziunea profetică – şi perioada în care se întâmplă aceasta coincide zilelor noastre, de aici şi scepticismul legat de tot procesul şi semantica misterului. A vorbit despre numere, încerc să-i memorez rostirea şi mimica, uneori lacrimi de uimire îi umple ochii deştepţi. Despre numere şi stele. Stele înverşunate sau stele dulci precum fagurul de miere. Despre infinit. Totul în contextul culturii evreieşti – numerele şi literele se contompesc, regulile stricte se pierd într-un cântec – fractalitatea cântecelor populare transilvănene este egală cu fractalitatea reliefului din Transilvania. Ochii mi se scaldă în lacrimi – îmi plâng tristeţea de peste zi, fără ca cineva să intre la bănuieli...toţi avem ochii umezi de uimire.