De ce imi place CORTAZAR, Julio - La Rayuela [Şotron]..

• Pentru că vorbeşte despre o femeie, Maga, care are ideea bizară de a pune copilului său numele Rocamadour. Maga e iresponsabilă sau săracă. Nu se ştie exact de ce nu'şi tratează copilul încă de la naştere fragil, bolnăvicios...Rocamadour moare într-o seară de linişte în care ceaiul fierbe pe plită, iar bărbatul care o iubeste vrea să o părăsească, moare înainte ca el să se întoarca la ea după ce hoinăreşte câteva ore pe străzi...când il atinge copilul e rece...Maga nu ştie, nu stie nimic, nu poate să ştie, e sus la un vecin pentru a-l ruga să nu mai  faca zgomot, să-i lase copilul să doarmă...ea vorbeste în şoapta ca să lase copilul sa doarmă....fumează pe trepte ca să lase copilul să doarmă...trupul pierdut in perne e rece...si LUI îi e atat de teamă să-i spună...şi îi e atât de teamă să o vadă la funeralii...Maga pleacă şi LUI îi e atât de teamă...o cauta si innebuneste de teama...

• Pentru că oamenii lui Cortazar niciodată nu îşi dau întâlniri, se intâlnesc din/la intâmplare şi zăbovesc sub o umbrelă stricată, sub un petec roşu de umbrelă, sub cântecul mierlelor galbene..

• Pentru că descrie cu mare fineţe/delicateţe/eleganţă/noutate/expresivitate/fidelitate febrilitatea sexuala

"Iti ating gura, cu un deget ating coltul gurii tale, ii urmaresc conturul ca si cum as desena-o cu mana mea, ca si cum pentru prima oara gura ti s-ar intredeschide, si mi-e de-ajuns sa inchid ochii pentru a sterge totul si a o lua de la capat, fac sa prinda viata de fiecare data gura pe care o doresc, gura pe care mana mea o alege si ti-o deseneaza pe fata, o gura aleasa dintre toate gurile, cu suverana libertate aleasa de mine ca sa ti-o desenez cu mana mea pe fata, si care printr-un hazard pe care nu incerc sa-l inteleg coincide intrutotul cu gura ta ce zambeste pe sub cea pe care ti-o deseneaza mana mea. Ma privesti, ma privesti de aproape, tot mai de aproape si atunci ne jucam de-a ciclopul, ne privim tot mai de aproape si ochii se maresc, se apropie intre ei, se suprapun, iar ciclopii se privesc, rasufland descumpaniti, gurile se intalnesc si lupta fierbinte, muscandu-se cu buzele, abia sprijinind limba de dinti, zbenguindu-se in lacasele lor unde un aer greu intra si iese insotit de un parfum vechi si de tacere. Atunci mainile mele incearca sa ti se adanceasca in plete, sa-ti mangaie incetisor necuprinsul parului in timp ce ne sarutam de parc-am avea gura plina de flori sau de pesti, de miscari vii, de aroma nedeslusita. Si daca ne muscam, durerea e dulce, si daca ne sufocam intr-o efemera şi cumplita sorbire simultana a respiratiei, moartea aceasta instantanee este frumoasa. Si nu-i decat o singura saliva si un singur gust de fruct parguit, iar eu te simt tremurand lipita de mine precum luna in apa."(Julio Cortazar, La Rayuela, capitolul 7, pag 44)

• Pentru absurd, inutilitate, lâncezeală, lene..dezordine...[doi vecini imprumută cafea unul de la celălalt şi pentru a şi-o da pun două scânduri de la o fereastră la cealaltă ca un pod peste stradă pe care unul dintre ei trece până la celălalt...ajuns la mijloc uită de ce a pornit...stă acolo suspendat şi meditează la chestii elementare, ne-elementare, trec paginile si el stă mereu cocoţat acolo, trecătorii il sesizeaza, trecătorii privesc spectacolul şi se gândesc la chestii elementare, ne-elementare....]

• Pentru că se citeste pe sărite...adică capitolele nu se citesc în ordine...ci dupa o listă indicată la început, astfel: 73, 1, 2, 116, 3, 84 etc etc

• Pentru că un joc simplu pe care l-am jucat dintotdeauna desenând cu crete mici sau cu bucăţi de cărămidă,  devine la Cortazar  "ritualul acela copilăresc cu pietricica şi săritul într-un picior pentru a ajunge la cer"