Probabil că portretul suferinţei umane e cel care a pescuit Nobel în cazul Hertei Muler, cartea ei mi-a dat aceeaşi senzaţie pe care o aveam când citeam Cel mai iubit dintre pământeni, cu preferinţă pentru Marin Preda, aceeasi dorinţă de a-i lua toţi asupriţii poporului român în braţe şi a-i mângâia pe creştet...în sfârşit, îmi place fizionomia scriitoarei, nasul ei şi ochii ca şi ai lui Othy...
Lectura e savuroasă, rezonabilă,...poate nu chiar de Nobel.
carte al naibii de greu de pornit... m-a invins... dar is mandru de ea, asa putin macar, are vitrinele si prin Italia!
ReplyDelete:)
ReplyDeletenu e dintre primele 10, dar e o carte pe care uneori as recomanda-o..
ma bucur ca mai APARI si dupa ultimul post de pe blogul tau... nu ma impac cu lucrurile care nu depind de mine...cum ar fi "disparitia" ta de pe blogroll :P
mai am 4 posturi, am spus la un moment dat ca vor fi inca 5, unul s-a dus! :)) te grabesti...
ReplyDeleteuh...ai scris la ultimul "Sfarsitul calatoriei"..:P, asta m-a indus in eroare
ReplyDeletedoar nu crezi ca te alungam..:P
>:D<
iti imaginezi ca nu am sa bag capul in nisip, dinpotriva tine aproape, oameni buni mereu vor avea sansa unei reaintalniri... si daca ar fi sa pun bani, as spune ca in puncteele luminoase, in idei, in proiecte, in prietenie si in... mai stiu eu ce... jeana nu e moarta, jeana se trasnforma, spune folclorul de mahala :))
ReplyDeleteha :)) il ascultam pe Margineanu prin liceu ...
ReplyDeletesper ca ultima ta fraza [legata de transformare] sa fie atat de "cu SUBINTELES" cat imi doresc eu sa fie:P - si sa si gasesc NOUA FORMA..