Mă învaţă cuvinte. Face să se nască rostirea pe buze. Între cuvinte sunt perioade lungi de încordare. Atunci hoinăreşte în toate părţile. Ştie cât de puternică e hotărârea. Vorbeşte adesea despre un avion. Despre Cuba. Despre o căldură care scufundă oamenii în nepăsare. Despre zori. Recurenţă şi inimă. Citeşte în baruri şi pub-uri. În oraşul unde au fost ucise vrăjitoarele. Cu încordare. Cu uitare de sine. Nu lasă nicio urmă de îndoială. Odată a povestit ce i s-a întâmplat cu pleoapele. Cu Don Quijote. Cu boala. Cu zilele de întuneric. 40. Cât un post christic.
This comment has been removed by the author.
ReplyDelete