Iar femeile erau liniștite, arogante sau nesigure, după etajul la care locuiau. Toate simțeau frumusețea scurgându-se din trupurile lor și adăugându-se Marelui Frumos. Erau tinere și pentru ele timpul nu avea importanță și atunci mureau și ele cum puteau... Dumnezeu le iubea și le păzea de lecturile inutile. 

Copilăria mea: dormeză cu burete natural, veioză cu flori de staniol care plutesc în lichid, reviste și cărți consistente cu poze înfățișând apocalipse fabuloase lăsate de martorii lui Iehova la ușa apartamentului, radio-ul cu ”povestea de seară”, desene stângace, cereale cu lapte primite din Occident, societate post-comunistă, târg de provincie, ici colo câte o bicicletă, vânzători plictisiți care refuzau să dea rest când era vorba de mărunțișuri...

Adolescența mea: rafturi și cărți, gazon, casă nou-nouță, veioză, filme, porumb fiert, înghețată cu caramel, tipi blonzi...