Pantofii îi erau tot mai bărbăteşi până înspre seară
Ceea ce urma era rigid şi mare
un fel de grăsană în corset
Prin coada ochiului drept i se filtra o privire gri, celestă
Ieşind în stradă înfigea tocuri lungi în liniştea zilei
Prostuţa uriaşă
îşi vâra mâinile cu lene în ploaie
Gura ca o vişină se lărgea
Până lua carura unei bărci egiptene
Se pleca închinându-se serii…
Într-o vară, faţa i s-a mutat la ceafă
ca un arici în ploaie şi vânt
se agăţa de braţul tuturor
umbrelă măruntă
cu schelet de metal
şi petice galbene
ca pe vremea când un amic
nu te scotea într-un pub
la un cocktail
după o plimbare pe skate,
ci îţi lua o prăjitură
de la singura cofetărie de pe strada centrală,
No comments:
Post a Comment