Cu mâna frumoasă ordona farfurii
Ca nişte scoici spălate de îndepărtate ape
Şi ceilalţi mai dormeau epuizând o rămăşiţă de noapte
Se istovea între sete şi somn
Între sete şi voluptate
A gustat lămâi
Sub ochiul stupid al hubloului
Şi-a lins degetele în spatele chiuvetei
Ploaia – abia întrând
(pentru că îi era silă să intre)-
A cules muşchi jilav
Ca să-şi înmoaie ochii
Şi să se pregătească de culcare
Copacii erau uscaţi spre răsărit
De un vânt ce durase 9 ore
La scurtă vreme după aceea
Frunzele rămase se poleiră cu aur
În casa ei de lângă cer
Cu buzele deschise şi dinţii strânşi -
Grimasă lipsită de zâmbet -
Capul orb şi indiferent
Ca o mască pregătită pentru o spaimă pe pernă,
Vecina mea, cu burta şi câinii ei
Se apleacă încet spre sfârşitul ploii.
No comments:
Post a Comment