Bunicul avea un stil unic de a face complimente."- Astia sunt dinti tai naturali? Asaaa albi? Nu se poate...". Si eu eram mica, nu aveam proteza nicidecum, nici dinti pusi. Acum i-a pierit vocea, dar nu i-a pierit umorul. Ieri imi zicea "Tiganul ala cu care o sa te mariti, vezi sa aiba masina!!" Tiganii erau prietenii lui -  a si invatat tiganeste, si cand voia sa ma alinte imi zicea: "tu tiganco, hai la bunu !" Toata viata a umblat, a vazut toata lumea, si de viza in America a facut rost, si in Canada a mers intr-o noapte ascuns intr-un "troc".Obsesia cu masinile ii vine de la faptul ca nu a avut permis si nu a condus niciodata, dar mereu si-a dorit, si cand am luat permisul ma tot chema sa-l iau la plimbare prin satul in care s-a nascut. Acolo mai avea prieteni putini cu care depanau aceleasi amintiri. Aseara ne-a zis ca era sa moara prosteste inainte sa fi invatat cum se doarme cel mai bine, adoarme devreme, se rade indelungat si isi tot aranjeaza mustata de sup nas identinca cu a lui Hitler, iar cainele lui - un pekinez artagos - tot Hitler se numeste (asta pentru ca asa l-a numit fratele mamei, bunicul s-ar putea sa nu stie nimic despre originea numelui). Nu-i place sa-l consolam...desi are dureri groznice si e ..pe moarte.. ne-a zis sa ne imbracam in haine albe toti nepotii ( ultima data eram 13) la inmormantarea lui si sa cantam un cantec vesel ...