Pe vremuri am avut un iubit cu multe cicatrice pe mâini pentru că participase la tot felul de ritualuri copilăreşti, îi murise tatăl, mama sa se căsătorise cu un american în vârstă, asculta pe atunci Apocalyptica, hehe... Legat de mâinile lui complicate inventa tot felul de poveşti înfricoşătoare. Era clar că erau tăieturi studiate, aveau forme bizare de stele şi cruci, de litere evreieşti [tatăl său evreu, iar mama unguroaică]. Am zăcut câteva zile după plecarea sa în State, suferiserăm mult împreună, şi povestea frumos, ştia multe replici pe de rost şi filmul său preferat era Edward Scissorhands, [şi mai apoi Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street], cânta uneori cu voce joasă precum a celor care fumează încă de când sunt foarte mici, rupea de peste tot pe unde vedea câte o floricică şi mi-o punea după ureche...
Să fi tot avut vreo 15 ani pe atunci... Nici nu ştiu de ce îmi amintesc astfel de lucruri acum. Exact în momentul în care începe să-mi privească mâna de parcă mi-ar dezgoli întreaga fiinţă, cu atâta curiozitate: atenţia sa e iubire.