Există un tip care mă iubeşte. Din timp în timp caut iubirea asta pe chipul lui. De îndată ce o găsesc mă liniştesc, îmi trec tristeţi mari şi tristeţi mărunte. Are tot felul de prietene. Peste umărul lor tot pe mine mă iubeşte - îmi prinde bine minunea asta, egoistă cum sunt. Imi aminteşte de Patul lui Procust, de incipit - mă simt un fel de doamnă T urmărită de un bărbat pe care nu poate să-l iubească. Mereu îi simt privirea în ceafă ..