Despre cum poti sa dormi timp de 3 saptamani cate 4 ore pe noapte fiind un om care traieste intens in vis si care gaseste somnul ca stare existentiala apropiata de perfectiune. In Dilemateca din decembrie, anul trecut, a aparut un articol despre un scriitor- Antoni Casas Ros -...m-a fascinat, am vrut sa aflu repede povestea, sa ajung la cartea lui, mi-am amintit tocmai acum de el... e genul de personalitate care fascineaza si care are calitatea miraculoasa de a se ascunde ca persoana, lasand drum liber mintii si cuvintelor, desi am spune ca e nevoit sa o faca. In tinerete are un accident in timp ce se intoarce de undeva cu masina si iubita lui: un cerb le iese in cale...ea moare, el ramane in viata, dar transfigurat. De aici incepe viata lui fascinanta. Devine barbatul care pazeste orasul noaptea, ratacind pe strazi, cufundandu-se in mare, privind vitrine, preda ore de matematica pe net, are iubite virtuale, viziteaza mereu alte orase descoperind cu fascinatie culturi si tari, se muta mereu, bea in nestire, se lasa inconjurat de obiecte putine si uitat de toti oamenii care il stiau inainte, scrie -3 carti , pana acum, dintre care in limba romana a aparut doar Teorema lui Almodovar (autobiografie). Mi-a amintit de filmul Vanilla Sky - un film foarte inteligent, foarte greoi, care m-a imbolnavit cum i-a imbolnavit pe unii faptul ca l-au citit pe Nietzsche...
se scria cu 2 de L, dar na, ma scuzi :)
ReplyDeleteAlmodovar... si Vanila Sky... din lista scurta a filmelor dragi...
ReplyDeleteVanila e foarte tare, mai putin finalul cred, il lunceste muuult si se tot repeta, parca nu caseste cuvintele corecte... dap, fain film!
da, exact asa e, credeam ca nu inteleg eu ceva si de aceea mi se pare finalul cumva intins, extins...
ReplyDeleteacum imi place si mai mult daca am primit aprobarea ta:P!
cat despre litere- stiu ca esti mereu pe fuga :P
:)
imi e frica sa nu pierd ceva brtleby, imi e frica sa nu treaca timpul prea repede fara sa fac ce e de facut, fara sa o gasesc, fara sa lupt suficient pentru ce e de luptat, pentru vise, pentru prieteni, pentru sufletul meu...
ReplyDeleteca sa revin la biblie, intr-o forma la fel aplicata, imi e frica sa nu imi irosesc talantii primiti, de asta alerg asa, de asta ziceam de carti, de asta m-ai gresit cu don juan, dar esti prietena mea, oricat de virtual ar suna, nu ma pot supara pe tine!
Sunt atat de dezamagita de mine pentru ca ti-am scris partea cu Don Juan, tocmai gasisem la Y Gasset o interpretare pozitiva care contrazicea imaginea pe care si-au facut-o oamenii despre acest personaj simbol.
ReplyDeleteAcum chiar ai scris ceva foarte bun, folosind cuvinte adecvate, nu se putea defini mai bine alergarea asta a noastra si faptul ca traind suntem mereu incordati, atenti in toate partile. Pe ce trece timpul simt gustul tot mai accentuat al unui regret pentru multele lucruri care au trecut pe langa mine...incep tot mai multe si nu duc aproape nimic la sfarsit.
Cert e ca mi-ai facut seara si noaptea frumoase cu ultimele cuvinte - exact de asta aveam nevoie - tot stateam si ma uitam la vraful de hartii [apropo, tu ai hartii nescrise? vezi..oamenii au construit case langa case...] si nu puteam sa ma pun pe treaba pentru ca simteam ca am nevoie de un imbold, de afectiune umana, in forma oricat de suava! :)
am cateva atlase imense acasa in romania, enorm de multe harti istorice, majoritatea evident fotocopiate si da iubesc hartile si statul pe ele...
ReplyDeleteharta mea, asta interioara, e alba peste tot mai putin locuri pe unde am fost si oameni care i-am intalnit... de exemplu cluj inseamana bartleby, un oras pe care nu l-am vazut niciodata, asa cum nici ardealul nu m-a chemat vreodata... frumos ar fi sa dam sansa acestor harti, sa le confruntam si tocmai pentru a elimina regrete, sa shedem la aceiasi masa, fie si sa ne certam pe tema simbolurilor lui Tarkovsky, sau a sexualitatii lui Almodovar!
ha! intradevar, e o mare destinatie...si nu Clujul, locul, cat oamenii...au asa o lentoarea a lor, sunt calculati, impregnati de spiritul artistic al maghiarilor, de muzica lor vesela si indiferenta. Oricum, e provocator.
ReplyDeleteo cearta e un lux, e un fel de incununare a unei discutii lungi -presupune impacarea de dimineata.