Au fost acum 2 ani cateva nopti in vara - vreo 15 - in care nu am dormit deloc..am stat in intuneric ascultand Sinead O'Connor...aveam vreo 8 discuri de ale sale pe atunci.. R. ma uita treptat si apoi la Cluj din prima zi m-a intampinat Gabriel si m-a invitat la Catedrala la un concert de muzica baroca - nici nu stiam cum sa ma imbrac pentru locul acela sobru. Oricum experienta mea clujeana a fost pana de curand sub egida lui G., tot ce a urmat a fost ghidat de el: concertele, serile la filarmonica, ceainariile, librariile, cursurile de folclor, bisericile, targurile de carte, plimbarile, serile, cafelele de dimineata pe malul Somesului, mesele luate duminica in apartamentul sau de langa Catedrala ortodoxa, cumparaturi la piata, discutii despre tipuri feminine sau despre barbati, despre metafizica, despre muzica, patrunderea mea in muzica - ca si putere care a creat lumea...orele in care-l ascultam exersand la oboi....asa e si cu Sinead O'Connor - fascinatia mea atinsese apogeul - gaseam in modulatiile vocii ei toata muzica lumii si toate trairile omenirii, toate modele sale, toate etapele evolutiei sale...moartea asta care mi se intipareste pe chip cu durerea ei ce-mi incetoseaza pielea si inima si sclipirea privirii...moartea asta ma face sa traiesc atat de intens si de frumos in trecut.