Monday, July 26, 2010

Sunt în mod vital curioasă în privința umanitatii, am aceasta lampa aprinsa precum fecioarele evanghelice, e un fel de interes "dezinteresat", dovada a unei mari vitalitati ale fiintei mele, a marii mele exuberante si ma interesez de oameni pentru ceea ce sunt ei in sine si nu pentru folosul pe care mi l-ar putea aduce. Asa e si C. L-am gasit pe el identic cu mine. Ne-am oglindit unul in celalalt, ne-au strafulgerat privirile si am inteles fara cuvinte esentele vietii cand mainile noastre deabia isi atingeau degetele. Nu o sa il mai vad niciodata pentru ca fericirea e perfecta in clipa, in unicitate, in neuitare. El e barbatul care emigreaza cel mai mult dincolo de el insusi, dincolo de interesele sale. Se indragosteste in fiecare clipa pentru ca atentia si curiozitatea lui sunt fascinate de nou, fara a insista asupra cunoscutului si obisnuitului. Nu intelege fixarea asupra unei singure persoane. E incapabil sa se margineasca la o singura persoana. Prin el circula aerul liber, fara limite. Ochii lui vad tot, mainile lui simt tot, tensiunea care ii strabate fiinta explodeaza in inimi, lumea e magnetizata in jurul sau. Poarta kilt, barba lunga, ras in cap, logodit cu o artista, sau o unguroaica, sau un fotomodel, sau o prietena foarte buna sau cu tine, sau cu mine. Are o politete eleganta, atentie sustinuta si consecventa, intuitie fascinanta, o perspicacitate care ii ingaduie sa descopere cu repeziciune intimitatea celorlalti oameni. Perspicacitatea aceasta e iubire.

Pentru J. am o iubire curteneasca precum cea a lui Dante fata de Beatrice. Pe Dante il face sa se indragosteasca surasul femeii care e carne in masura in care exprima sufletul, o forma de erotism spiritualist. In aceasta iubire esentiala e distanta. E o iubire vizuala, nostalgica, distanta in spatiu si timp. Nu am nevoie nici sa-l cunosc pentru ca toata faptura ii este daruita de creatia imaginatiei mele. In aceasta iubire totul e investit de mine, ea traieste din puterea entuziasmului meu. Nu doresc sa-l cunosc, nu doresc posesiune sau apropiere. Oscilez intre sentiment real si fictiune simbolica. E o simulare, un joc, o inventie a sufletului care s-a materializat in chipul sau, fara a fi compatibila cu vreo realizare senzuala, iubire care nu se realizeaza si care consta in tensiune, zel, nazuinta. E inteligent si nu e intelectual. Dar cea mai frumoasa ii e vocea...frige...

1 comment: