Friday, October 28, 2011

Bunicul e nesemnificativ în sicriu - în ultimele luni avea sub 40 de kilograme. În 24 decembrie ar fi împlinit 80 de ani. Oameni mulţi îl veghează. Sunt mândră cu el. Femei sărmane povestesc lucruri bune, un ţigan tinerel spune că bunicul l-a ţinut în şcoală ani de zile. Fratele tatălui refuză hainele negre - nu poate renunţa la tricouri albastre şi pălării maro. Bunica se vaietă şi mestecă o sarma. Mama învăluie musafirii cu căldură. 
Pe de altă parte, părinţii mei cred că eu şi sora mea suntem prinţese - de aceea ne ţin pe palme şi ne iubesc nespus. Tata îmi aduce geanta din maşină ca să nu ies afară cu părul ud. Mama îmi cumpără cioco de fiecare dată când vin. Primesc toate lucrurile "ca prin somn". Acasă e numai parfum şi linişte.....

1 comment:

  1. Imi pare tare rau... la moartea bunicului meu, acum cam 12 ani, am plans o data da tare de tot... a fost ultima data... cu exceptia Titanicului!

    ReplyDelete