Dimineaţa căldura învăluie şi hainele sunt de prisos. Poţi să stai la masă cu ceaşca veşnică de cafea, să recapitulezi visul, să întorci cu lentoare paginile unei cărţi cu imagini tandre şi rozalii, să îţi măsori cu degetele lungimea părului şi textura pielii... De pe balcon, prin perdeaua subţire fără motive florale şi fără culori, văd şiruri nesfârşite de ferestre - pătratele domină cu linii drepte şi riguroase. Cerul e ca laptele. Greoi şi lent. Am o sticluţă verde şi mică - cub ce se pierde într-o cupolă străbătută de lichid. Din ceară topită se lăfăie o inimioară în mijloc pe care sunt scrise aroma şi anul. Capacul se înfiletează la a treia mişcare cu degetul mare şi cel mijlociu (pentru că e în mijloc, între lună şi soare).