Ieri: biserica cu lumini de veghe.. vioară şi orgă luptând, oboi îndepărtat... rugăciunea îmi anulează gândurile verzi şi uscate, rugăciunea e aburul în care se transformă tămâia- ceva se mistuie.

Acasă totul e neschimbat: liniştea mută, ceaţa superbă prelinsă pe asfalt, frunzele îndesate pe pământul jilav, gutuie care se disting galbene prin albul de frişcă al aerului... limba care e şi ea un cursor, zice, el, unul roz...