Pentru a-mi îneca dezamăgirea, am cumpărat un buchet de imortele. Nouă flori în nouă culori. Seara s-a deschis ca o sărbătoare. Din nou în cabinetul de folclor. Prin pereţi trec vocile la fel ca aerul. O voce înaltă feminină e deasupra tuturor. În spatele ei se aude şi un violoncel, un pian (poate al lui Alex, un Yamaha primit în dar - Alex spune că absolvind Academia de muzică a ajuns la concluzia că mai mult de 80% din muzica adevărată transmite şi exprimă tristeţe). Johanna ne povesteşte cum timp de o lună de zile s-au făcut filmări în curtea ei de la Cetatea veche din Sighişoara pentru filmul Ipu: Convicted to live şi cum Gerard Depardieu a hoinărit pe acolo ca pe orice platou de filmare. Am ascultat Roxana Reche şi psalmi cântaţi în epoci diferite, sub egida unor culte religioase diferite, de către femei şi bărbaţi de vârste diferite, acompaniate de instrumente care mai de care.
Până la ora 11 azi dimineaţă citisem deja Teorema lui Almodovar de Antoni Casas Ros. Apoi am început Gunter Grass, Toba de tinichea. Literele şi spaţiile dintre ele umple paginile cândva virgine. Abia aştept să văd şi filmul.
P. m-a învăţat cum se ţine felia de pizza cu o furculiţă şi mâna stângă. Acum primesc pizza la uşă în cutie roşie. Trebuie încălzită...
No comments:
Post a Comment