Un text presupune un cititor model. Şi eu am unul. Îi simt bucuriile şi strângerile de inimă. Îi spun povești așa cum aș vrea să le audă. Verbele deschid căi păcălitoare. Lucrurile care nu se pot vorbi, sunt tăcute. 

Seara asta am rămas împreună doar primii 7. Era ca la începuturi. Frigul se năpustea din cer. La casa cu același număr, bărbații și-au strâns mâinile, apoi ne-am despărțit. Dacă nu ar exista limite, viața noastră împreună nu ar fi posibilă - suntem legați prin interdicții, iar locul slab al intersecției este întărit de ridicarea unei troițe care ne arată pe ce drum să mergem. Bucuria prea multă pur și simplu mă paralizează. Face rău organismului. De mult n-am petrecut o zi atât de fără cusur. După care, voce în noapte până spre dimineață - am râs și am plâns ....