Sunday, January 15, 2012

Retrăiesc atât de pregnant senzaţii vechi. Zăpada alunecă topindu-se între degete şi căldura sângelui invadează pielea din nou. Roşeaţa din obraji vine de la cojiţă de pâine, datul cu sania, iubire răsărind în inimă timidă. Drumul spre bunici e unic, deşi acum el a rămas doar în amintire. Acolo ne aşteaptă daruri, bunăvoie, verişori, supă caldă, vorbe bune, prăjituri cu caramel şi mere. În sobă focul arde ca nebunul. Ne dezgheaţă şi ne încălzeşte cât ai zice peşte. Pârtia e plină de copii: 3 băieţi mai mari, toţi trei fraţi, verişorul mamei care e de aceeaşi vârstă cu noi, trei surori verişoarele mele dragi, un copil Ionuţ mai mic care s-a mutat de curând dintr-un sat vecin şi sora lui al cărei nume îmi scapă. Facem trenuleţe din sănii. Nu ne mai oprim alunecând pe pârtia vieţii, doar că drumurile au luat-o pe căi depărtate şi se vor reuni abia mai târziu în veşnica îmbrăţişare caldă a Lumii....

No comments:

Post a Comment