În mijlocul verii, doi copii joacă şah pe un pervaz lat al unei case vechi de pe strada Traian. Tastez mii de cuvinte în fiecare zi. Mă simt ca o fetiţă desenată. Acest lucru se vede şi în felul haotic în care îmi ţin mâinile şi picioarele stând întinsă pe pat. În dreptul gurii nu-mi lipseşte liniuţa curbată în formă de zâmbet.
Joc tot felul de roluri. Uneori intru atât de bine în ele, încât simt tot felul de emoții.  Când rămân singură, Dumnezeu știe cât de mare e teama. Dă-mi, Doamne, frica cea de toate zilele.