"Ce extraordinar trebuie să se simtă lămâia bine stoarsă. Există şi o voluptate a epuizării!" (Marin Sorescu, Paracliserul)
Tuesday, November 5, 2013
Căsuţa e în copac. Copacul, care nu poate fi confundat cu niciun alt
copac, e sus pe deal. Dealul e deasupra văii. O vale mare şi
îndepărtată. Undeva se pierde şi un sat, iar cerul se deschide
în răsărituri violet şi apusuri roşii fierbinţi. Verile se topesc unele după altele. Şi apoi
deodată nu mai contempli valea singur, ci în pereche, stând în trenul
suspendat între cer şi pământ pe două linii credincioase de hidrogen
metamorfozat pe vremea când vocea Energiei veşnice
rostea "Să fie....!" Şi a fost odată... Şi se şi povesteşte: "Nu e bine
ca valea să fie contemplată în singurătate. O să întind o
sârmă între Oraş şi oraş, şi drumurile se vor apropia, oamenii se vor
apropia... Şi vor fi seri şi dimineţi... "
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
”valea din Jebuc”....bine ai revenit!!!cu frumusețea ta de cuvinte, nu mai pleca....!nici măcar pentru puțin.
ReplyDelete