Janvier se tunsese, pleşuv biped
Dimineaţa stătea în picioare
În mijloc, drept,
Acceptând ca părul să-i treacă de la cenuşiu la alb
Vindea miere şi flori
Scutura ramuri ude pe creştet
Pentru artiste, deţinute şi întreţinute
Pe chip zbârcitura bine distribuită nu era zâmbet
Contempla femeile
Puţine, ponosite, zgomotoase
Ştia că în oraş nu sunt alte grădini decât cimitirul,
Dar insista să aibă
Cadavrul, viermii, scheletul şi cenuşa
Lângă propria statuie încercuită de eucalipţi
miraţi sau liniştiţi
În ochi avea lacrimi proaste
Eu am vrut să-i sărut sângele din obraji
Să-i sorb lacrimile din ochi
Să muşc din carnea tuturor fructelor de mai…
LUI i-am vândut sau i-am dăruit
Corabia.
No comments:
Post a Comment